Combustibilii alternativi, soluția pentru reducerea emisiilor de carbon

Transportul rutier produce în jur de o cincime din emisiile de carbon ale Uniunii Europene. Pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2050, conform foii de parcurs a Pactului Verde european, este necesară o reducere a gazelor cu efect de seră din transporturi cu 90% față de nivelul din 1990.
Pentru a reduce impactul asupra climei, UE dorește să promoveze folosirea combustibililor din surse regenerabile și cu conținut redus de carbon. Combustibilii alternativi sunt acele surse de energie folosite pentru a înlocui carburanții fosili în transporturi.

Combustibilii alternativi pentru vehicule cu emisii-zero includ electricitatea, amoniacul și hidrogenul.

• Electricitatea: vehiculele electrice nu emit substanțe poluante, iar variantele hibride au nevoie de mai puțin carburant și astfel reduc emisiile de CO2.
• Amoniacul poate contribui la o reducere substanțială a emisiilor medii de CO2, deoarece singurele produse secundare ale acestuia sunt apa și azotul.
• Hidrogenul, folosit adesea pentru vehicule de transport greu și aflat încă într-un stadiu incipient de dezvoltare, este extras din apă sau din compuși organici. Impactul de mediu și eficiența energetică a hidrogenului depind de felul în care acesta este produs. El poate proveni fie din surse regenerabile, solare, eoliene sau biogaz, fie din arderea combustibililor fosili.

Combustibilii regenerabili includ combustibili din biomasă și biocombustibili, combustibili sintetici și parafinici, inclusiv amoniacul (menționat mai devreme), produși din energie regenerabilă.

• Biocombustibilii sunt combustibili biodegradabili, fabricați din uleiuri vegetale, grăsimi animale sau grăsimi reciclate din restaurante. În prezent, aceștia reprezintă unul dintre cele mai importante tipuri de combustibili alternativi, acoperind 4,4% din consumul de combustibil în transportul din UE.

Există și alți combustibili care ar putea ajuta la reducerea emisiilor în perspectiva atingerii a zero emisii din transport. Printre aceștia se numără:

• Gazul petrolier lichefiat (GPL) este derivat din țiței și gaze naturale, iar în viitor și din biomasă. Emite cu 35% mai puțin CO2 decât cărbunele, cu 12% mai puțin CO2 decât petrolul și aproape deloc particule fine periculoase. Există o infrastructură bine stabilită pentru GPL auto, dar pe măsură ce standardele devin mai stricte, GPL nu va putea oferi reducerile drastice ale emisiilor necesare.
• Gazul natural comprimat (GNC) este produs prin comprimarea gazului natural, de obicei metan.
• Gazul natural lichefiat (GNL) este produs prin purificarea gazului natural, de obicei metan, și supra-răcirea acestuia pentru a-l transforma în lichid. Nu are un potențial semnificativ de reducere a emisiilor, așa că deputații nu susțin utilizarea sa în transportul rutier.
• Combustibilii sintetici și parafinici se obțin folosind biomasă sau gaze naturale, precum și uleiuri vegetale sau grăsimi animale.

Aproximativ 5% din mașinile și camionetele care circulă astăzi în Uniunea Europeană folosesc combustibili alternativi. Numărul de vehicule electrice în UE a crescut la peste 4,4 milioane în 2022, de 16 ori mai mult decât în 2015.

Trecerea la vehicule cu emisii zero trebuie să se desfășoare în paralel cu dezvoltarea unei infrastructuri cuprinzătoare de stații de reîncărcare și alimentare. Aproximativ 360.000 de stații de reîncărcare electrică publice sunt disponibile în UE, dar cele mai multe sunt concentrate în doar câteva țări (Țările de Jos, Germania, Franța, Italia și Suedia). În România, în acest moment, există 1.525 de stații de încărcare electrică.